Capitolul 9: Here we go again.

-Ai guma?
Evelyn m-a smuls din visurile mele profunde cu Harry cu guma ei nenorocita. Mi-am intors capul, uitandu-ma urat la ea.
-No, am zis ofticata.
-Okey..
M-am rezemat de gemuletul mic si am reluat ganditul. Daca ziceam ceva in dimineata aia..Mai pleca? Mai calatoream cu avionul acum, gandindu-ma numai la el si cum o sa sar ca o disperata in bratele lui cum il gasesc? Oare... Mai era asa?
-Catti! a tipat Ali
-Wut? am zis aplecand usor capul intr-o parte si facand ochii mari.
-Ce faci ? a zis schitand un zambet larg si inocent.
Genius. Face din nou faza cu ochii de catelus si toate cele numai ca sa nu ma supar pe ea. Fix ca.. Mdah.
-Pai, erm, vezi tu, calaresc ponei. Tu?
-Ce coincidenta, si eu!
-Poneii sunt cumva numiti Harry ? a intervenit Eve.
Am tusit tare, i-am aruncat o privire ciudata si mi-am bagat capul in telefon.
In mai putin de o ora avionul a aterizat pe aeroport. Am trecut de etapa cu verificatul bagajelor si toate cele si am prins un taxi.
-Where to? a intrebat cel care statea la volan.
Nu stiam Londra deloc, asa ca i-am intins hartiuta cu adresa unde aveam sa locuim si el s-a uitat mirat.
-Are you sure you'll live there?
-Umm.. Yes. Why? am intrebat toate in cor.
-Just askin' .
Si-a luat privirea de la noi si a pornit taxiul.
Am trecut pe langa Big Ben si pe langa vreo 20 afise cu "One Direction concert tomorrow. Meet your idols face to face for just 1235 $". Yeah, sure.  Un minut, maybe.
Intr-un sfarsit, am ajuns la o casa mare, inconjurata de un gardulet ala Londra, cu piscina exterioara si cine stie ce minuni inauntru.
-My gosh..mi-a soptit Patri. Ce bogati tre' sa fie astia care stau aici.
Masina a incetinit, iar taximetristul ne-a zis cat ne costa.
-Stati..sunteti sigur ca e adresa corecta? am intrebat eu .
-Um..Da.
Ne-am dat jos din masina si ne-am scos toate bagajele , care, uimitor, incapusera, din portbagaj. Am platit si am privit masina cum se indeparteaza rapid.
-So .. That's it ?
-I guess..
Am cautat dupa cheile care mi le inmanase mama prin buzunar si am incercat sa bag fiecare cheie in poarta. Am incercat una, doua, trei si la a patra s-a auzit un scartait incet si usa s-a deschis larg in fata noastra.
Am calcat usor pe aleia pietruita si am ajuns la usa. Am incercat cheile ramase si am reusit, intr-un final, sa deschidem usa. In fata noastra s-a intins o sufragerie imensa, cu doua televizioare LCD , cateva canapele si un covor care parea extrem de moale. Intr-o parte era bucataria, care era dotata cu absolut ce ne trebuia. M-am dus la frigider si am vrut sa iau ceva din el. Gol. Ma mir ca nu am anticipat asta.
In timp ce celalalte inca incercau sa-si obisnuiasca ochii cu ceea ce aveau sa vada de acum incolo, am tras-o pe Patri pe scari, ca sa vedem dormitoarele si.. etajul , in sine .
Niste scari de lemn in stil modern te duceau pana sus, unde se intindea un hol lung cu aproximativ 10 camere de o parte si de alta. 10 camere pentru ce, the fuck ?
Am intrat in primele 5 si, cum era de asteptat - dormitoare. Fiecare avea peretii vopsiti intr-o culoare diferita, parchet cu covorase mici si pufoase , cate un pat imeeeeens, numai bun de ---- , un televizor, un birou, noptiera, dulap in stil american si ce se mai gaseste intr-un dormitor.
Am intrat in a sasea camera si era tot dormitor, doar ca era ceva mai diferit. Un pat, o canapea si televizor, pe langa alte piese de mobilier. Banuiesc ca asta o sa fie camera de oaspeti.
Am deschis si a saptea usa si ochii mi-au ramas atintiti intr-un colt al camerei. Apoi s-au mutat in celalalt si tot asa pana am analizat tot. Era o camera de muzica. Puteai gasi un pian, 3 chitari, o vioara, 5 microfoane profesionale si un violoncel. Just .. Perfect.
A opta camera era o sala aproape goala, fiind doar niste boxe in findul ei. Sala de dans, I guess. A noua camera si ultima, de fapt, era plina de panze de pictura, acuarele, pereti patati de vopsea, colorati in foarte multe culori, blocuri de desen si tot arsenalul. Camera de arta, deci.
Nu ma asteptam sa gasim o casa atat de .. perfecta. Parintii nostrii chiar facusera o treaba excelenta.
Mi-am ales un dormitor, mi-am carat bagajele sus , m-am trantit in pat si mi-am scos laptopul din geanta speciala pentru el. Am intrat direct pe twitter si mi-am verificat followerii. Harry Styles. Yeah, not simple, but effective. Nu mai puteam de emotie, asa ca i-am trimis un DM spunandu-i ca imi pare rau pentru tot, ca am ajuns in Londra si intrebandu-l daca ar vrea sa ne vedem undeva.
Am asteptat 5 minute holbandu-ma la ecran si.. Bum. Nimic.
Am coborat jos, tropaind pe scari si le-am gasit pe fete mancand niste aripioare de la KFC.
-Ce ... ? De unde naiba ati facut rost de ele? am zis surprinsa si, oarecum , ofticata ca nu m-au chemat si pe mine.
-Ahh, pai, e un KFC la maxim un kilometru de aici, mi-a raspuns Evelyn. Am zis sa ies putin sa ma plimg si am dat de el, asa  ca de ce nu?
-Aham..
M-am asezat cu ele la masa si mi-am strecurat mana in punga.
-Heeeei! a tipat Ali, pocnindu-ma peste mana. A meu!
Si cica nu seamana cu Niall.
-Nu a tau! A meu! Eu vrea papa. Eu este foame, am adaugat scotandu-i limba.
S-a uitat la mine urat si mi-a intins punga, cu o mutra de.. Niall.
-Ia si tu..
-Multumesc frumos, am zis zambind satisfacuta.
Am golit punga si am ramas uitandu-ne una la alta si intrebandu-ne ce ar trebui sa facem in continuare.
-Eu ma duc sa dorm, a zis Ali, spargand tacerea.
-Si eu, a spus Eve.
April s-a uitat la mine, apoi la Patri, dupa care au inganat amandoua un "Si eu" in cor. M-am vazut ramasa singura in bucatarie, fara mancare sau suc. M-am dus si m-am trantit pe canapea, luand telecomanda si butonand plictisita, cand am auzit un batut in usa.
Vecini? Deja? Ce rapid se transmit vestile pe aici.
Am deschis usa, scotand incet doar capul si am vazut cei mai asdfghjkl ochi.
-Heii, a zis zambind.
-Heii..
Erm... Okay.. Cum face asta? Se uita la mine in felul acela si se asteapta sa-i cad in brate. Ceea ce, aparent fac.
-De unde ai stiut? am intrebat.
-Sa stiu ce?
-Ca sunt in Londra. Si unde stau . Adica, nu e chiar asa mic oraselul asta.
-Stii, se numeste Twitter. Mi-ai trimis un mesaj si l-am vazut. Ti-am si raspuns, dar se pare ca nu prea te-a interesat.
-Ba daaa! am sarit ca arsa. Ba da, dar.. Mai iese si omul de pe net.
Great old style excuse. M-am uitat putin la el si vazand ca nu mai zice nimic, am indraznit eu sa scot cateva cuvinte:
-Si, erm.. Ce faci aici?
-Am venit in vizita, duh! a zis zambitor, trecand de mine si trantindu-se pe canapea. Draguta casa.
-Mda, multumesc, am zis inchizand usa.
M-am pus langa el, am luat telecomanda si am reinceput sa apas pe butoane continuu.
-Lasa acolooooo! a tipat Hazz.
-Dar nu imi place emisiunea!
-Ba acum iti place! a zis el luandu-mi telecomanda din mana.
-Ba nuuuuu! am zis, luptandu-ma sa iau telecomanda si in acelasi timp razand.
Si-a intins mana in sus cat de mult a putut, ca sa nu pot sa ajung. M-am ridicat in picioare, i-am luat telecomanda si i-am scos limba.
-Ha!
M-a luat de mijloc si m-a daramat peste el.
-Acum pot sa o iauuu! a tipat.
-Ba nuu! am zis raspunzand la tipat si rostogolindu-ma mai incolo.
-Ba da! a zis, in timp ce s-a pus peste mine ca sa nu mai pot misca.
Am facut boticul de catelus suparat, sperand ca o sa ma lase in pace, dar in loc sa se dea la o parte s-a apasat si mai mult. Actually, nu pot sa spun ca nu imi placea. Macar putin. Am stat asa cateva secunde, asta pana m-am plictisit si am tipat la el, speriandu-l.
-Dami-o!
L-am simit tresarind putin, apoi revenind la starea initiala.
-Nu, a zis si si-a lipit buzele de ale mele.
A fost cel mai neasteptat si, in acelasi timp, cel mai.. cel mai.. cel mai.. BEST.
S-a departat putin si m-am uitat la el in semn de "Ce-a fost asta?". Mi-a zambit inocent si si-a muscat usor buza inferioara.
Mi-am strecurat mainile in jurul gatului, mi-am ridicat putin capul si l-am sarutat apasat, el raspunzandu-mi la sarut. In secundele imediat urmatoarea, limbile noastre au inceput sa se miste in acelasi ritm, formand cel mai placut saut ever. Nu ca putea fii altfel cu Harry fucking perfect Styles.
Mi-a ridicat putin bluza, in timp ce incepea sa coboare spre gat cu saruturile, eu strangandu-ma si mai tare in jurul lui.
-Ce naiba? ... a zis April din capatul scarilor. Daca am deranjat cu ceva plec, you know..Voiam doar un pahar de apa...
Harry s-a trantit langa mine, iar eu mi-am tras rapid de bluza in jos, acoperindu-mi incet gatul cu mana.
-Ia-ti apa, am zis ofticata.
Tot restul serii ni l-am petrecut stand imbratisati pe canapea si uitandu-ne la "Titanic". Am plans de cateva ori, cateva ori bune, iar el m-a strans mai tare si m-a pupat delicat pe frunte. Pana la urma, am adormit pe el, cazand in cel mai bun somn pe care il avusesem vreodata.

That's not a chapter, that's what I feel.

Oh, ok, so what happened? In mare nimic. Doar o zi care credeam ca o sa  fie pefecta.
Aparently, m-am trezit de dimineata foarte morocanoasa plus cu niste dureri groaznice. You know, red time.  Ok. N-am avut ce sa fac si am plecat la engleza. Sa zicem ca m-am simtit ok si ca a fost totul bin. (bine. La naiba, nici pe taste nu mai apas ca lumea!).
Am ajuns acasa, m-am pus la calculator si am facut un twitcam de vreo ora. Viewers, OT pe Music Chanel, din nou -totul bine si frumos-.
And now.. Now. Cu 'ajutoul' a cateva melodii am cazut in tristete. Motivul? Sincer, habar n-am. N-as avea nici un motiv. Prietena mea cea mai buna ajunge in maxim 10 minute aici, ca sa doarma la mine si eu stau ca o proasta, suparata si scriu asta.
The idea is, nu am nici cea mai vaga idee de ce ma simt asa. Adevaru' e ca azi-noapte nu prea am dormit de la emotii ( prima zi la scoala de engleza, stresata, colegi noi etc.), dar de obicei nu fac asa. Si in continuare? Ei, in continuare presupun ca o sa ma prefac ca-s bine si o sa fie o noapte destul de draguta, chiar daca o sa-mi pice ochii-n gura. Dar bine nu ma simt.
Acum, kind of for you: Imi pare rau ca am inclus asta pe blog , nu are nicio legatura cu povestea, dar aici e singurul loc in care pot sa ma exprim si sa spun ce simt prin scris. Imi pare rau..
Ahh si urmatoarea parte.. Hmm, incerc sa o pun maine. O sa inceapa scoala si n-o sa mai stau in timpul saptamanii la calculator. Decat sambata si duminica.
Ok, now.. Thanks for reading this. I love you. Ok, bye.
Oh, da... Si despre imagine : That's exactly what I feel.

Capitolul 8: We can't back down.

Dupa vreo doua ore de misunat prin toate magazinele posibile, ne-am oprit la o masa la Starbucks.
-Du-te tu si comanda! i-am zis lui Eve.
-Dar..dar.. Imi e lene. April?
-Ok, ma duc eu, a indrugat April uitandu-se urat.
Patri se tot uita in punga ei de la Bershka, cu o vizibila urma de ingrijorare. Am ridicat o spranceana in semn de intrebare, iar ea a inceput:
-Crezi c-o sa-i placa lui Liam?
Am bufnit in ras si mi-am dat  ochii peste cap.
-Normal c-o sa-i placa. Doar o porti tu, am zis cu un cheeky smile.
Ea a zambit, aratandu-si gropitele si si-a intors privirea spre April care inca statea la afurisita aia de coada interminabila.
Ne-am mai omorat timpul pana a ajuns si 'fata cu bauturile' la masa.
-Erm, deci, cand plecam? In 4 zile , parca? am intrebat eu.
-3. Dar de ce, ti-e cumva dor de Harry?
-Uhh, no.
Actually, da. Nici nu pot sa stie cat te mult imi lipsteste baiatul asta. M-am certat atat cu el si nu l-am lasat sa se apropie de mine..Nu l-am lasat sa faca nimic, dar, totusi, imi lipseste enorm.
-Ce ai?
Am mai gandit putin pana cand mi-am dat seama ca Patri vorbea cu mine.
-Cum adica ce am?
Ce sa am? Cineva l-a adus pe tipul cu ochi albastrii in discutie.
-Pari..pierduta.
-Nu, nu, sunt bine. Serios sunt. Doar ma gandeam la cand o sa ajungem in Londra, am mintit eu.
Minciuni peste minciuni. Perfect. Practic, doua ore de shopping trebuiau sa ma binedispuna, si asta se si intmplase..Pana la conversatia asta tampita.
Fetele se uitau la mine ciudat , asa ca am incercat sa schimb mai repede subiectul.
-Erm, cum o fii liceul in Anglia?
-Spune o data, mi-a trantit April.
-Ce sa spun ?
-Cum o fii liceul in Anglia? m-a imitat ea pitigaiat. Incerci sa aduci vorba despre altceva. You know, te cunosc destul de bine. Deci, ca sa revin cu intrebarea, ce ai?
-Ii lipseste un anumit tip.. a complet Eve foarte incetat, ca sa n-o aud. Fail. I did.
-Nu-mi lipseste niciun anumit tip! am tipat, incat toti de acolo s-au uitat la mine, pana si body-guardul din hol. Ok, scuze. Nu-mi lipseste niciun tip, am reluat mai incet.
-Then?
-Then ce? Nu am nimic. Vorbesc serios, nu inteleg de ce nu ma credeti...
-Pentru ca te cunoastem, duh! a zis Evelyn, dandu-si ochii peste cap.
-Ok, bine, so, uhm.. Okey. Erm, so..am inceput.
-Ai de gand sa spui azi sau tre' sa-mi aduc patura aici pentru peste noapte? a intrebat April.
-Bine! Imi lipseste. Na. Happy now?
-Nu, nu inca. Il iubesti?
-Ha?
-Il iubesti? a intrebat ea, accentuand cuvintele.
-Uhh.. Cred.
"Duuuuh!" a soptit Evelyn.
Uhm, whatever. Urmatoarele patru zile nu a fost nimic interesant. Teme, scoala, somn, scoala, somn, teme si asa mai departe.

25 septembrie. Bine ai venit! Ziua care  o sa-mi schimbe complet viata. Ma mut in Londra, cu cele mai bune prietene, intr-o casa mai mult decat frumoasa si, cel mai important, in Londra sunt..Anumite persoane. Persoane foarte importante.  Pentru noi toate.
Mi-am luat trolerul urias, geanta de mana si inca vreo trei genti mari de voiaj si le-am pus in hol. Hai, serios, plec in Londra pentru muuult timp, trebuie sa-mi golesc toate dulapurile, cu cosmetice, haine, genti si alte chestii mai putin importante. Pana si ursuletul de plus e pe undeva inghesuit. Dragutul si scumpul meu ursulet de plus. A, da si toate posterele adunate de-a lungul timpului cu One Direction, Justin Bieber, Cher Lloyd, Demi Lovato si Little Mix. Marile mele iubiri.
Cum m-a vazut in hol, mama s-a uitat putin dezamagita la mine.
-Iti lasasem niste pere taiate la tine in camera.. Credeam ca iti plac...
Era clar ca  incerca sa ma rasfete inainte sa plec. Si adevarul e ca ma simteam foarte vinovata si trista ca am uitat sa mananc perele, pline de dragoste, care mi le taiase mami.
Am fugit la mine, am luat castronasul de pe birou si pana cand am ajuns inapoi in hol, deja terminasem tot.
-Au fost cele mai bune pere ever, am zis si i-am zambit afectuos.
A afisat un zambet enorm si m-a luat in brate.
-Sa te distrezi acolo! Dar sa nu uiti sa inveti. Si, voiam sa-ti mai zic ceva. Tipul ala..Harry, care a venit la noi acum o saptamana era, sincer, foarte dragut. Pretuieste-l. Merita, a zis inca tinandu-ma strans in barte.
-Asa o sa fac. In legatura cu tot. Te iubesc, i-am zis apucandu-ma toate emotiile si venindu-mi sa plang.
O-s fii avut eu 17 ani, dar mama e mama. E persoana care mi-a dat viata, care m-a ingrijit, care mi-a daruit toata dragostea ei, care s-a sacrificat si care a indurat cele mai crunte dureri pentru mine. Si n-am cum sa nu o iubesc.
-Si eu te iubesc, Catti. Sa ai grija de tine! a completat ea.
Ii simteam in voce durerea, dar, na..Asta e, trebuie sa cresc, sa ma maturizez si sa-mi iau zborul. Cam asa decurge viata, in linii mari. Nu spun prostii, nu?
Mi-am luat la revedere si de la tati si de la Anne si am plecat spre aeroport cu un taxi.
Ramasese sa ne intalnim toate la 11.00 la intrarea din fata. Mi-am scos telefonul si m-am uitat la ceas : 10. 55. 5 minute, serios?  Fetele astea stiu sa pretuiasca timpul, nu gluma..
-CATTI! am auzit din spatele meu.
M-am intors pe calcaie si m-am bucurat sa vad o fata familiara.
-Ali!
Ne-am luat in brate si am auzit-o suspinand.
-Heii, stai..am zis cu o voce usor franta, si pe mine ma doare, dar mergem in Londra. L-O-N-D-R-A! E orasul viselor noastre, de ce sa fim triste cand putem, la fel de bine, sa fim fericite? Come on, keep your head high!
Din spatele nostru, au aparut si celelalte trei 'fufe'. Ma rog, pe care le iubesc enorm, April, Evelyn si Patri.
Au zis un "Heii!" in cor, iar eu cu Ali le-am raspuns. Ne-am adunat toate bagajele si my god, erau o multime. Fetele atea isi luasera toata casa cu ele? Uhm, vorbesc eu, cea cu cele  mai multe bagaje.
Biletele le aveam cumparate deja, deci doar am verificat ca fiecare sa il aiba.
Ne-am intors fata spre poarta de intrate si pe mine, una, m-au trecut fiorii. Era un aeroport imens, probabil cel din Anglia era 'si mai imens'. Si plecam. Adica, chiar plecam. Nu mai era un vis sau imaginatia mea, de data asta nu era nimic fake.
***
Am urcat pe scara avionului. Ne-am asezat la locurile noastre si am aruncat ultima privire melancolica pe geam. Pa, pa, Narnia. Imi pare bine ca..ca.. Am trait aici. Multi ani...Kind of.
Avionul a inceput sa se miste, apoi a venit zdruncinatura de decolare si, uite-ne plecate. Living our dream. (:

Capitolul 7: At least I've got my friends.

-Ce faaaaci? am zis razand.
-Umm, nimic? a zis el muscandu-ma usor de buza inferioara.
Si apoi negru. Totul negru. Am simtit cum cineva tot da in mine si am deschis incet ochii.
-Catti, e sambata. Te asteapta cineva in sufragerie, a zis mama zambind.
-Okay. Vin acum.
Uhh, cred ca era o ruda, ceva. M-am dat jos din pat, bagandu-mi picioarele in papuceii mei pufosi si m-am uitat  in oglinda. Nu erau cele mai dragute pijamale ale mele, dar nici nu trebuia. Nu era asa mare lucru. Mi-am refacut cocul de peste noapte, care era vai de el si m-am dus la baie sa ma spal pe dinti. Am iesit din baie si m-am dus in sufragerie. Gropitele alea atat de adorabile, parul perfect aranjat, ochii imensi....Fuck.
In camera era doar el. Parintii si Anne erau, probabil, la bucatarie.
-Mornin' !
-Heii.. De cand stii unde stau?
-Aww, mi-a  zis Ali.
-Aham...
Ne-am uitat putin unul la altul. Ma intrebam ce vrea sa-mi zica sau care e ideea. Nu parea prea fericit asa ca.. Din nou, fuck.
-So, am ceva sa iti zic.
Am dat din cap aprobator si l-am lasat sa continue.
-Okey, deci.. Eu si baietii trebuie sa ne intoarcem in Londra.
-Cand? am zis, venindu-mi sa plang.
-Astazi...
Am incercat sa imi 'refac' vocea ca sa nu sune a planset.
-Umm.. Si.. Si de ce imi spui mie?
-Deoarece credeam ca e ceva intre noi.
M-am intors putin cu spatele la el, mi-am sters rapid lacrimile si m-am intors.
-Atunci ai crezut prost... am zis cu ultima putere ramasa in voce.
Si-a lasat  capul in jos si a plecat spre usa de la intrare.
-Stai..
S-a uitat la mine cu ochii luminati si un zambet scurt i-a aparut pe fata.
-...Ti-ai uitat telefonul...
Am vazut cum i-a disparut zambetul si fata i s-a posomorat la loc. S-a dus spre masa din sufragerie, si-a luat telefonul si a plecat.
-Umm, deci.. Ne mai vedem, a zis el cu vocea din ce in ce mai subtire. Sau nu..a continuat incet, dar l-am auzit.
-Mmmm..da.
A iesit din apartament. I-am ascultat pasii cum se indeparteaza, apoi usa blocului si liniste.
Am fugit la geam si m-am uitat dupa perdele. In fata blocului astepta Louis. L-am vazut pe Harry spunandu-i ceva, dupa care a aparut figura suparata a lui Louis, iar apoi a urmat un mare si lung horan hug. Au urcat intr-o masina in care ii asteptau ceilalti si dusi au fost.
Am ramas la geam inca 10 minute, complet absenta. Ma uitam in gol si.. atat.
-Tu nu stii ca vasele se spala? a aparut tata din spatele meu.
-Aaa..Acum.
Perfect. Si tati stia sa apara in cele ami potrivite momente, cu cele mai potrivite vorbe de incurajare, cica.
M-am dus la bucatarie, am spalat ce era in chiuveta si m-am dus la mine in camera. Am deschis usa si am gasit-o pe Anne, stand in patul meu si jucandu-se cu o ata gasita pe acolo. Am intrebat-o incet ce face acolo, gesticuland cu mana un semn spre usa.
S-a ridicat si si-a tarait picioarele spre usa.
-Stii, tipu' te iubeste..
-De unde stii tu?
-Se vede de la o posta.
A  venit si m-a imbratisat strans cand a vazut ca nu mai zic nimic, ceea ce era wow pentru mine.
-O sa fie bine. O sa va mai vedeti voi, mi-a zis zambind.
-Neh'... A plecat. In Londra...
-Si tu unde mergi, femeie, peste o saptamana?
-There. Dar e mare. Putine sanse sa ne intalnim  accidental si la telefon sau asa nu o sa vorbim.
-Twittah.
-Nu m-ai lasat sa termin. Nu o sa mai vorbim fiindca tot ce s-a intamplat  acum a fost kind of  "Adio".
 E clar ce voia sa spuna.
-Nu fii asa sigura, a adaugat ea inainte sa plece si sa inchida usa dupa ea.
Le-am sunat pe April, Ali, Evelyn si Patri si le-am chemat la mine. In mai putin de jumatate de ora ajunsesera toate. Ne-am asezat in pat si eu mi-am bagat pernat intre picioare.
-Ce ti s-a intamplat? a intrebat Patri vazandu-ma asa.
Celalalte fete probabil voiau sa intrebe acelasi lucru, pentru ca au deschis gura si apoi au inchis-o la loc.  Am izbucnit in plans , moment in care toate m-au luat in brate si nu mi-au dat drumul pana cand nu le-am zis eu s-o faca.
-Deci? a insistat Patri.
-A plecat.. Harry a plecat.
-Daca tinea la tine cu adevarat venea sa-ti spuna, sweetheart. Lasa ca o sa treaca.
-Nu intelegi. A venit! Eu l-am lasat sa plece.
Le-am istorisit cat de tampita puteam eu sa fiu si la sfarsit am lasat inca o lacrima sa cada.
-O sa vina inapoi, o sa vezi.
Am strans din buze si am dat din cap in semn de nu . Chiar nu mai venea. Pentru ce sa mai vina? Sa se indragosteasca din nou de mine si eu sa il fac din nou sa sufere? No, thanks.
Pana la urma am hotarat sa doarma la mine, dar dormit insemnand dormit. Nu cred ca avea cineva chef de party, tinand cont ca si ceilalti baieti plecasera o data cu Hazza. I mean, mai rau ne facea. Si ne mai si ingrasam de la atata ciocolata popcorn si celelalte chestii de rontait.
Si cand ma gandesc cum mi-am inceput ziua... Cu acel vis atat de dragut. Poate daca nu eram atat de orgolioasa visul ala nu mai era vis. Era realitate si totul era roz, cu curcubee si unicorni care zboara deasupra patului meu.
M-am pus in fata laptopului si am cautat un film bun. Ne-am uitat la "The last song" si, cum era de asteptat, am inceput toate sa bocim. Eve, care, aparent era cea mai puternica, s-a uitat la mine zambind dupa terminarea filmului.
-Uite, vezi, vezi. Totul are un final fericit. Iar tu il iubesti prea mult ca Universul sa te lase asa, believe me.
I-am zambit inapoi si apoi ne-am pus la culcare. Era doar 11, dar avusesem cea mai grea zi de pana acum.
Dimineata, ne-am trezit pe la 12. Actually, nu mai era dimineata at all, dar in fine.
-Deci, ce facem azi? s-a trezit April.
-Stam acasa si bocim.. am raspuns eu.
-E, pe naiba! Saptamana viitoare, miercuri plecam in Londra si tu vrei sa stai acasa si sa plangi? Cum adica, ce-i asta? La shopping cu noi.
-Noo.. N-am chef. Decat de plimbat prin mall, dar de cumparat haine, neah. Ne luam din Londra, ca acolo sunt mult mai nice.
-I agree with Catti, a sarit Patri.
-Okey, deci. Mergem sa ne holbam prin mall.
Am hotarat sa mergem seara, mai pe la 7-8. Ziua, umm.. Ziua n-am facut cine stie ce. Alt film, mancare, plans, mancare, ales haine, mancare.
Un telefon a inceput sa bazaie si ne-am uitat toate imprejur.
-Al meu! a strigat Ali.
A raspuns, s-a certat cu cine era la telefon, apoi a inchis.
-Tre' sa plec.
Am facut moaca de catelus plouat, dar n-a mers. O chema maica-sa acasa si mda..  You got it. Am dus-o pana la usa si m-am intors la fete.
Se facuse deja ora 7, deci am inceput sa ne holbam in dulapul meu.
Ne-am ales fiecare o rochie, timp in care Eve se pare ca se indragostise de pantalonii mei cu steagul Americii.
-Poti sa-i iei p-aia daca vrei. Nu iti trebuie neaparat rochie.
Ne-am ales fiecare hainele si pantofii, am luat niste accesorii, ne-am machiat, ne-am facut parul si am chemat un taxi.
Pe drum, n-am vorbit cine stie ce. Ajunse la mall ne-am dat jos, am platit si am intrat.
Cum am pus piciorul in mall, doua fete au venit alergand la Patri, cerandu-i autograf. What the ... ?
-Umm, cred ca ma confundati.
-Ba nu. Tu l-ai sarutat pe Liam Payne, nu?
Patri a facut ochii mari, a rosit si a raspuns ca da.
-Atunci pe tine te cautam. Autograf?
Le-a semnat ce aveau pe acolo si, intr-un final, au plecat.
-Dafuq? a zis April razand.
Patri a ridicat din umeri si am inceput sa colindam pe acolo.

Capitolul 6: London rules!

Mergeam spre casa alaturi de Ali, povestind toate amanuntele care nu avusesera loc intre ore. Evelyn, Patri si April habar n-am unde sunt, desi aveam acelasi drum. Ehh, whatever.
-A fost totul atat de, de.. Wow. Atat de perfect...a spus Ali.
-Vorbesti exact ca el.
-Ce vrei sa spui? a zis ea cu niste ochi maaaari.
-Ehem, nimic, nimic, am zis pitigaiat, zambind ca o idioata.
Ne-am 'despartit' cand eu am intrat in bloc. Am deschis usa de la intrare si, in bucatarie, l-am zarit pe tata care se uita peste o brosura si pe mama , care vorbea la telefon cu mama lui Patri. Wait, mum? S-a intors. Nu-mi vine sa cred. Mama s-a intors. M-am dus si i-am sarit in brate, iar ea m-a pupat pe frunte. Mi-a soptit un 'Vorbim mai tarziu', tinand ca era la telefon. I-am facut tatei un semn de salut, aruncandu-i un zambet enorm. Am plecat spre camera mea si, ce-i drept, am inceput sa-mi fac temele. Maine trebuia sa merg la canto dupa scoala si na.. Nu mai aveam timp si de teme.

-Urmatoarea zi. 7:00-
M-am trezit foarte bine-dispusa si hotarata 100% sa vorbesc cu Harry. Nu puteam sa las totul asa. Mi-am deschis ochii si am vazut-o pe mama stand pe marginea patului meu cu o tava cu mcul dejun. Aww, nu mai apucasem sa vorbim aseara. Corect.
-Buna dimineata, sunshine! mi-a spus mama.
-Mornin', mum!
-Am o veste.. Pe langa faptul ca m-am intors acasa si ca numai plec, dupa cum bine ai observat, mai e ceva. De saptamana viitoare tu, Patricia, Evelyn, Ali si April...
-Noi ce, mum? am zis foarte emotionata.
-Va mutati in Londra. V-am  cumparat o casa maaaare, care cred ca o sa va dea pe spate si o stati acolo. V-am inscris pe toate la acelasi liceu, cel mai bun, normal, de acolo si o sa ramaneti tot anul. Pe putin. Adica, nu stiu, depinde de cum o sa va simtiti voi acolo.
Am stat vreo 5 minute pana sa diger ca lumea insformatia si i-am sarit mamei in brate. Asta e cel mai bun lucru care mi-l putea spune cineva.
-Te iubesc, mum. Multumesc...Pentru tot.
-La ce te referi prin 'tot'?
-Pai, pur si simplu, tot. Faptul ca ne trimiteti in Londra si, pe deasupra, ai venit acasa. Mi-ai lipsit foarte mult, mami.
Ne-am imbratisat, mi-am mancat rapid micul dejun si m-am pregatit pentru scoala.
Am mers singura, gandindu-ma la fete si daca au aflat si ele.
Am intrat pe poarta scolii, unde Patri m-a vazut prima, le-a imbrancit pe Eve, Ali si April si au afisat toate un zambet enorm, fugind spre mine. De ce ele sunt mereu impreuna si eu sunt pe din-afara? -.-
-Catti, Catti, Catti, Caaaaaaatti, au tipat toate in cor, sarind pe mana si sfarsind, pana la urma, toate intinse pe jos.
-Gurls, plecam in Londra! Ca niste boasse! a tipat Patri.
-Umm, da. Cu baietii nostri.. a continuat Evelyn.
-Stai, stai, nu cred ca am lipsit asa de mult. Ce am ratat asa important? am zis eu.
-Explici tu?
-Nu, tu!
-Nu, ea!
Au tot aratat una spre alta, pana cand s-a hotarat April sa imi explice.
-Okey, zic eu, a zis biata de ea. Umm, pai de Liam si Patri se stia deja, de cand s-au sarutat. Am auzit ca Niall ti-a tot povestit de Ali, deci si asta sti. Am mai ramas eu si Evelyn, pe care aproape a sarutat-o azi Louis, dar a trecut profa' de mate pe aici si na.. Si eu, pai, eu sunt free. Dar sper ca nu pentru totdeauna.
 In momentul ala, Zayn a trecut pe acolo si a tras-o instantaneu pe April de mana, spre un loc mai retras. Ne-am deschis toate ochii si urechile, practic, incercand sa auzim.
-Uhm, scuze? a zis april cam aroganta.
Mda, se pare ca nici ea nu se lasa asa usor.
-Ce? Aaa, da. Gosh, nu sunt bun la asta, a zis Zayn.
-Sa fii bun la ce? a zis April, facand, vizibil, ochii mari.
-Bine, deci o sa o spun pur si simplu. Vrei sa iesim candva? Azi? Nu de alta, dar maine plecam.
Si acolo firul s-a rupt.
-Wait, what? Cum adica plecati? Unde plecati?
-Umm, acasa? In Londra.
-Dar...
-April! a tipat Patri. Londra! Remember?
 S-a luminat imediat la fata si i-a soptit lui Zayn ceva, nu stiu exact ce. El a zambit, a pupat-o pe obraz (pe obraz Zayn? Poti mai mult.) si a plecat.
-O. sa. mor. Daaaa! Sa traiasca Londra. Va iubesc, fetelor!

Capitolul 5: But..I love you.

Am iesit din cantina trantind usa dupa mine si am urcat la etaj.
-Stai...am auzit in spatele meu.
-Doar pleaca!
-Esti sigura ca asta vrei?
-Da.
S-a auzit un oftat, nispe pasi din ce in ce mai indepartati si apoi liniste. M-am dus in clasa, pentru ca imi lasasem geanta acolo. Am deschis usa si am auzit niste tipete asa ca m-am oprit.
-Ba, tu esti prost? semana cu vocea lui Louis, dar nu eram sigur.
 By the way, Louis, yuhuu. Evelyn o sa fie fericita. Din pacate, cred ca stiam cu cine vorbea.
 -Da' ce voiai sa fac? Fata a vrut sa plece. Atunci sa plece.
Asta mi-a rupt parca inima in doua, in trei, in nu stiu cate mii de bucatele, care puteau inca sa il iubeasca mai mult decat as fii crezut ca pot iubi pe cineva.
-Dar o iubeeeesti!
Apoi a urmat o pauza lunga, in care s-a auzit un stranutat si un "Sanatate" scurt si  sec.
-Hei, nu, ce faci? a spus Louis, aparent molesit.
Sa faca ce? Mi-am luat inima in dinti, am deschis usa si am intrat. Si-au intors ambii capul spre mine, dar nu au zis nimic. Harry s-a uitat lung la mine, timp in care am observat ca avea ochii rosii si un servetel in mana. My gosh. Nu meritam sa ma iubeasca. M-am facut ca nu am vazut si m-am dus la banca mea, unde statea fix Hazz'.
-Mi-am uitat geanta, am indrugat aproape soptit fara pic de vlaga in voce.
-Ia-o, a raspuns Louis.
Am insfacat-o si am fugit din clasa spre baie. Ironia face ca aceasta sa fie fix baia in care ne-am intalnit prima data. Am ajuns acolo cu lacrimi in ochi, incercand pentru a nu stiu cata mia oara sa falsez un zambet.
-Catti...
M-am uitat cu oada ochiului, recunoscand vocea.
-Ce ai ?
-Pai, April, cum sa zic...
-Doar zi.
I-am povestit  tot ceea ce se intamplase de acum doua zile, pana acum, la care ea a ramas masca.
-Si de ce il eviti? a intrebat, intr-un final.
-Nu stiu.. Pentru ca mi-e frica. El e datamai staru', iar eu sunt o simpla fata dintr-o scoala din Narnia care il idolatrizeaza. Sunt doua lumi complet diferite care parca nu se pupa.
-Cat ... Iubirea nu tine cont de de aceste doua lumi. Nu tine cont de varsta, de culoare, de sex sau de orice altceva. Iubirea e iubire, iar cand e pura, n-ai cum sa o opresti. Du-te la el si spune-i ce simti. Tu, pur si simplu, te faci si pe tine si pe el sa suferiti. Si e aiurea.
Mi-a zambit si m-a luat in brate.
-L-ai intalnit pe Zayn? am intrebat-o.
-Da, dar .. E super dragut, dar ar fii ciudat.
-April, like you said, iubirea e iubire. Aplica-ti cuvintele.
Mergeam spre clasa destul de hotarata, cand m-am ciocnit de Niall.
-Scuze, a zis el neobservand ca sunt eu.
-Nialler..Eu sunt.
-Awww, Catti, a zis zambind si luandu-ma in brate, dar in acelasi timp vizibil suparat.
-Cat de mult ma uraste Harry in momentul de fata? am intrebat cu ochii-n jos.
-Tu chiar nu intelegi? Te iubeste. Nu are cum sa te urasca. Si, in plus, nu l-am mai vazut plangand pentru nicio fata, adica na.. Pe scurt, nu l-am mai vazut aprinzandu-se calcaiele asa dupa cineva.
Nu mi-am ridicat ochii din pamant nici dupa ce a zis asta, stiind ca l-am ranit.
-O sa fie bine!
M-a luat in brate, din nou, si mi-a dat un mare Horan hug, care mi-a readus zambetul pe buze.
-A, era sa uit. Sa ai grija de Ali. E o fata chiar buna.
-E prietena ta?
-Mda.. Stiu ca e nebuna, ca sunt nebuna, ca suntem toate nebune, dar nu ne judeca.
-Nu, chiar nu voiam s-o fac. Stii, mi s-a cam pus pata pe ea. E cea mai asdfghjkl fata pe care am vazut-o vreodata. Adica, wow. E fix genul meu si sper sa nu trecem prin ce treci tu cu Harry. Adica, de ieri a inceput sa-mi placa de ea, dar simt ceva foarte..Ciudat, foarte dragut, straniu si bun. E un sentiment atat de placut si, totusi, atat de nasol, incat nu stiu ce sa mai cred, a terminat Niall de zis.
-E iubire. Stai linistit, SuperMan, salvezi tu situatia.
Cand sa intru in clasa mi-a sunat telefonul. Evelyn.
-Heiiiiii , ce faci?
-Umm.. Bine, cred. Tu?
-Biiiiineeeee, tocmai l-am vazut pe Louis, a zis ea cu o voce mai subtirica.
-Si.. s-a intamplat ceva?
-Neaaa, mai nimic. Doar uitat frumos si d-astea.
-Genius. Eve, I gotta go. Talk to you later.
-Kbye.
Am inchis, mi-am bagat telefonul in buzunar, am tras aer in piept si am intrat in sala de clasa. Gol.

Capitolul 4: Now look at me.

Ajunsa la scoala, m-am asezat intr-o banca goala.  Asa, deci. Zambet, spate drept, sunt ok. Am vazut-o pe Patri cum intra in clasa, urmata de un tip chiar adorabil. Respectivul a impins-o in perete, si-a strecurat mainile usor in jurul taliei ei, iar ea.. Dupa cate am vazut, chiar s-a lasat purtata de val. Si-a pus o mana in jurul gatului lui, in timp ce cealalta mana ii atingea incet fata. M-am uitat mai atent la tip si mi-am dat seama ca era chiar Liam. Payne, actually. Patri si-a lasat  capul in jos, la care Liam i l-a ridicat incet si a sarutat-o la inceput usor si dupa din ce in ce mai apasat. Dupa nu stiu cat timp in care buzele lor au stat lipite, parca fiind incatusate cu un lacat, s-au departat putin si ea si-a lasat capul pe pieptul lui. 
Cat de cute puteau arata impreuna. Si Patri care isi zisese mereu ca nu se va intampla, ca nu il va cunoaste vreodata.. Uita-te acum la ea, e chiar cu baiatul visurilor ei.
Pe usa a aparut un cap carliontat.
-Leeyum, plecam.
-Dar... Nu mi-am terminat treburile, a zis el uitandu-se cu un zambet pervers la Patri. Si..Nici tu nu ti le-ai terminat, a adaugat, zarindu-ma pe mine.
-Acum.
L-a tras pe Liam de mana, dezlipindu-l din imbratisarea prietenei mele si dusi au fost.
-Ma intorc, iubireeeeeee, a fost tot ce-am mai auzit de la Liam.
Patri a venit spre banca mea, s-a asezat si s-a uitat la mine cu un fel de mila. Nu-mi trebuia asta.
-Ce? am intrebat eu, cam artagoasa.
-Nimic. Doar ca.. Ce a vrut sa zica Liam prin "Nici tu nu ti-ai terminat treburile" cand se uita la Harry?
-Nu stiu, am zis sec.
Ora a trecut rapid, tinand cont ca am povestit ce-am facut pe vacanta de vara. Am coborat la parter sa o caut pe Ali sa vad cum se acomodeaza si s-o intreb care e faza cu Niall. Pe bune, Patri se saruta azi in fata mea cu Liam, Ali e foarte fericita din cauza lui Niall, April a tipat ca o disperata cand l-a vazut pe Zayn, iar Evelyn.. Stiu ca ei ii placea de Louis, dar nu l-am vazut deloc. Numai pe ceilalti si pe.. Harry. Mda, me idiot. Ar fii trebuit sa-l sarut cand aveam sansa. Ehh, oricum, mereu am stiut ca nu s-ar fii intamplat nimic intre noi, fiindca eu sunt prea eu.  Mi-am scos telefonul din buzunar si am apasat pe "Call".
-Heii, Cat.
-Aliiii. Ce faci, cum te acomodezi?
-Foarte, foarte bine. Unde esti?
-Pai la parter, in dreptul clasei tale.
-Ies acum.
Am inchis si am asteptat sa iasa.
-Asa, a zis razand.
-Ai o urma pe gat .. -.-
Si-a pus mana pe gat si a zambit rusinata.
-Ba nu am.
N-am mai zapacit-o la cap, fiindca stiam ca o sa nege oricum. Se pare ca se acomoda chiar bine si ca nu Niall ii lasase acea urma.
Am pornit-o spre cantina scolii, miraculos aveam asa ceva, si ne-am asezat la o masa ceva mai retrasa.
-Pai, actually, eu am prieten. Dar nu mai merge deloc. Adica, de cand face blondu' asta ture pe aici eu sunt complet aeriana si nici decum cu gandul la actual. Asa ca.. Presupun ca o sa ne despartim. Da' tu de ce esti asa bosumflata? Ce nu ti-a mers?
-Off... Chiar ai chef sa-mi auzi toata povestea?
-Logic. Pentru asta sunt prietenii.
Cand sa incep sa povestesc, a aparut si Evelyn cu un zambet enorm pe fata.
-Heii, heii! Ce fac fetele?
-Bine.. am raspuns eu.
-Ce-ai?
Am inceput sa le povestesc cum ieri, in baie, Harry a fost ataaaaat de scump, air eu am fugit si de faza de azi cand  Liam l-a incurajat sa vina la mine si el nu l-a luat in seama.
-That's something, girl.  Patri mi-a povestit de faza 'ei' cu Liam si am fost atat de incantata pentru ea, a zis Evelyn.
-Mda, presupun ca lor o sa le mearga foarte bine.
Am muscat dintr-o prajitura si l-am vazut intrand in cantina. Un zambet supid mi-a aparut pe fata in momentul ala, iar Ali si Eve mi-ai urmat privirea banuind despre ce e vorba.
-Du-te la el, au zis ele in cor.
-No. Stau aici. Daca vine, bine, daca nu, iarasi bine.
Stiam ca as adora sa ma duc sa il iau in brate, sa ii simt din nou mainile alea mari si sa il vad privindu-ma in felul ala. Dar, orgilioasa de mine, e prea ... orgolioasa.
S-a uitat la mine din departare, moment in care pur si simplu m-am blocat. Mi-a zambit discret si s-a dus sa-si ia mancare cu Niall.
-E prea perfect....am auzit-o pe Ali zicand, in timp ce Niall isi umpluse tava pana la refuz.
-Uite-o pe Patri, am zis schimband subiectul.
Era  cu o fata cu par brunet si ochi albastri. Mia o chema, parca.
Au venit amandoua si s-au asezat langa noi. Le-am salutat si am continuat sa-mi mananc prajiturica.
Mia parea o fata chiar de treaba. Adica, stiam ca e ok, dar nu prea statusem cu ea pana acum, deci nu o stiam bine.
-Deci, ea e prietena foarte buna cu Liam, a zis Patri.
-Aha ..
-Aaa, da si o cheama Mia.
Thank you, captain obvious.

Capitolul 3: I'm higher than that.

-Ce ai patit?
Uhh. Ochii aia. I'm officially dead.
-Ne cunoastem?
-Acum da. Eu sunt Harry. Iar tu esti?
-Catti, am zis repede uitandu-ma daca nu cumva mi-a curs rimelul.
Harry. Doamne, cat de cunoscut poate sa imi fie. Si numele si felul in care arata si tot. La un moment a inceput sa imi sune telefonul:
"You're insecure
Don't know what for
You're turning heads when you wa - "
M-am uitat la ecran si am inchis. Era Evelyn, care probabil ma cauta ca o nebuna prin scoala, dar ce-mi pasa mie. Eram cu baiatu' cu ochii albastrii. Pardon, Harry.
-Draguta melodie. Stii, vocea imi suna chiar bine, ar trebui sa-ti pui partea aia.
Ha? I didn't get it. One Direction canta melodia. Liam Payne, Zayn Malik, Niall Horan, Louis Tomlinson si Ha... Harry. Harry Styles.
Un intreg film cu poze si videoclipuri cu Harry Styles au inceput sa mi se deruleze in cap ca si cum as fii fost la cinema. Nu-mi vine sa cred. Cat de proasta sa fiu? Harry Styles. Aici. Intrebandu-ma ce am. Imi venea sa sar, sa tip, sa lesin, habar n-am ce sa mai fac. Dar trebuia sa fiu indiferenta, sa fiu .. Eu. Nu e Harry Styles, e tipul cu ochi albastri din scoala mea.
Si-a aplecat putin capul si si-a bagat mana prin par. Ooo, daomne. De ce imi facea asta? Chiar voia sa mor acolo?
S-a apropiat de mine si a stat acolo, uitandu-se in cohii mei cateva secunde, apoi si-a muscat usor buza de jos si mi-a cuprins talia, destul de subtire, cu maine lui mari, iar tot ce puteam sa fac eu era sa ma topesc cu totul. Si-a apropiat fata usor de a mea...
"Catti, nu. Nu va cunoasteti bine. He doesn't even know you at all. Nu fii pur si simplu una din fetele lui."
M-am departat, m-am rasucit si am iesit din baie, tocurile auzindu-se pe holul scolii cu ecou.

-Pe unde o umbla si fata asta ? a tipat Ali.
-Scoala nu-i asa de mare incat sa se piarda! a completat Evelyn.
-Aici sunt! am zis aproape impiedicandu-ma cu ditamai tocurile.
-De ce esti asa rosie in obraji? m-a intrebat Evelyn.
-Nu sunt.
-Ba esti.
-Da, esti, a zis Ali scotandu-mi limba.
-Cineva s-a indragostit, poate.
-You got it.
-Am ajuns, am ajuns! Ce-am pierdut?
Patri alerga, gafaind, inspre noi si aproape tipand.
Am dat toate intr-un ras isteric, in care eu nu mai dadusem de cand s-a terminat scoala.
-Okey, deci...am inceput eu... One Direction e in oras!
Au stat toate  trei si s-au uitat la mine fara prea mare interes.
-Good one, a zis Ali.
-Nu, nu, vorbesc serios!
-Demonstreaza.
-Well, nu pot. Dar o sa vedeti. De ce v-as minti?
-Adevaru' e ca nu prea are motiv, mai ... a zis Evelyn.
-Da, exact! Wait. Patri, mai stii tipii care au trecut pe langa noi azi-dimineata? am zis, vazand practic, a lil' hope.
-Nu?
Mi-a dat cu palma in fata, cam prea tare, intr-adevar si mi-a disparut zambetul.
Fix in acel moment, Harry si tipul care era cu el de dimineata au trecut pe langa noi. Harry s-a uitat la mine, apoi in jos si nu  a mai zis nimic.
-Oh my fucking god!  Zayn! a zis April, care venea inspre noi.
-Undeeeee? s-a auzit si Deea.
-See? am zis eu, zambind.

S-au uitat toate la mine ciudat, apoi au inceput sa sara pe-acolo in sus, normal, dupa ce au trecut Zayn si Harry, deci nu ne mai puteau vedea.
-De unde ai stiut? a intrebat Evelyn cu rasuflarea aproape taiata dupa atata sarit.
-Pur si simplu am stiut.
Am aflat ca locuiam toate in aceasi directie, asa ca am pornit-o spre casa impreuna. Normal, fiind cele mai fericite persoane din lume fiindca erau 1D aici, in Bucuresti. Tocmai aici, in oraselul asta mult prea mic, din Narnia. Cu Twitterul nu stiu ce s-a intamplat. I mean, fiind adevarate directionere toate mi se parea normal sa fii stiu, dar na. Poate era o surpriza pentru fani.
-O intrebare am si eu, a zis la un moment dat April, ce cauta ei la liceul nostru? Adica, eu sunt faimosi. Mai merg la scoala?
Deea s-a uitat la ea in semn de "nu stiu" si a ridicat din umeri.
Ajunsa acasa, nu voiam sa fac altceva decat sa beau un ceai cald, sa-mi fac o baie lunga si sa ma pun in pat. Si asa am si facut. M-am lasat dusa de somn cum m-am pus in pat si pana a doua zi dimineata am dormit ca un bebelus.
M-am trezit foarte energica si am vazut ca aveam un apel nepreluat de la Ali. M-am uitat mai atent si am vazut ca dupa "1" era si un  "8". Am sunat-o inapoi sa vad daca i-a luat foc casa sau ceva.
-Hei, Ali. Ce-ai patit?
-Neataaaaaaaa! Deci, deci, deci. Nici nu stiu de unde sa incep!
-De la inceput, hun.
-Bineeeee. Asa, deci. Niall.
-In romana, please?
-L-am vazut pe Niall pe aici! E  atat de adoralibicios, mult mai adoralibicios decat credeam ca e. Si s-a uitat la mine intr-un fel..My gosh. E atat de perfect.
-I know that feel, 'bro...
-Ce ai patit?
-Iti povestesc eu la scoala.

Capitolul 2: Didn't we meet?

Despartindu-ne de celalalte fete eu si Patri am pornit-o spre sala de clasa, pentru acele adunari "de colegi" din prima zi de scoala. Pe culoar am trecut pe langa doi tipi atat de asdffghjjkl. Unul avea parul cret si niste ochi maaaaari albastri, in care pur si simplu te pierdeai, iar celalalt.. Sincer, nu l-am studiat foarte bine pe celalalt din cauza ochilor aia superb de imensi.
Am ajuns in clasa si, cum era de asteptat, galagie la maximum. Diriga' statea nepasatoare la cadra si probabil astepta sa ajungem toti. Am zarit o fata cu parul blond, care statea cu spatele. Mi s-a parut foarte cunoscuta. Am stat vreo 5 minute sa ma gandesc si mi-a cazut fisa. Deea. Si-a intors pentru o fractiune de secunda capul si nu am mai avut nici cel mai mic dubiu. Dar ce cauta ea aici? Nu era la alta scoala, care era tocmai in celalalt capat al Bucurestiului? M-am dus tinta la ea si am batut-o incet cu degetul pe umar.
-Sistah! Nu credeam ca o sa nimeresc in clasa cu tine! mi-a zis ea foarte zambitoare.
-Bitch, cum de nu mi-am zis ca te muti? Tocmai mie, eu care te iubesc asa de mult, Dee?
-Scuze. I forgot, a zis rosind.
Ne-am imbratisat strans si, pana la urlma, cu chiu, cu vai, ne-am dat drumul. Patri  statuse langa mine in tot acest timp fara sa spuna nimic deoarece ea nu o cunostea pe Andreea.
-Patri, ea e...
-Deea, a zis incet ma' redhead.
-O cunosti? am intrebat eu, surprinsa.
-Nu, not really. Dar te-am auzit cum i-ai zis "Dee" si am banuit.
A urmat o scurta pauza, in care nimeni n-a mai scos nici cel mai mic cuvintel.

-Okey, cred ca e timpul sa-mi fac prezentarea. Numele meu e Andreea, dar prietenii imi zic Deea, dupa cum bine stii. .Sunt o fire sensibila, amuzanta si prietenoasa. Cateodata, fac chestii cam periculoase, ca sa zic asa, dar niciodata n-am patit nimic rau. Mi-e cam frica de inaltimi, insecte si intuneric. Sunt genul de persoana care isi schimba look-ul foarte des si urasc oamenii falsi. Umm ... Nu renunt la visele mele, nici de-ar fii sa mor. Poate ca par imposibile, dar nu sunt. Everything's possible. Si restu' o sa le descoperi tu pe parcurs. Incantata de cunostinta, Patri.

-La fel.

Am mai vorbit toate trei una, alta, dar diriga a inceput sa turuie despre orar si de-astea. Sincer, nu am fost foarte atenta. Nu puteam sa mi-l scot din cap pe tipul cu ochii albastrii. I mean.. Ce naiba? Nici nu stiu cum il cheama si totusi, mi se pare foarte cunoscut. Whatever.

S-a terminat tot discursu' ala din care n-am ascultat nici macar un sfert si am iesit pe coridor. Singura, de data asta. Eram pur si simplu.. deprimata. Habar nu am de ce, dar asta era ceea ce simteam and you can't stop feelings, even if you kill yourself. 

M-am uitat ceva mai atent la persoanele de pe coridor si ce sa vezi? Le genius tip imbratisandu-se cu o fata. Sincer, era foarte frumoasa. Poate mai frumoasa ca mine. Nu, nu poate, sigur. Din nou, ce naiba? Nu-l cunosc si deja fac urat cand il vad cu alta? 

Okey, calm down, calm down, calm down. Poate e sora lui. Sau o prietena foarte buna. Nu i-am vazut sarutandu-se, ceea ce ar trebui sa ma opreasca din suspiciuni. Dar neee, cand Catti se indragosteste, se indragosteste.

Deci nuuuuu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu ma indragostesc si de data asta. Nu imi pierd noptile si de data asta, plangand. Nu.

Dar.. Tipul asta. Era mult prea perfect ca sa fie adevarat. Mult prea perfect pentru lumea asta, mult prea perfect ca sa se uite la mine vreodata.

Am fugit in baie si m-am asezat in fata oglinzii, incercand sa zambesc. Dupa 10 minute de exersat un zambet cat mai credibil posibil m-am intors spre usa si am dat sa plec. 

Si, fix in coridor, am gasit pe cineva la care chiar nu ma asteptam. Oooo, perfect. Absolut perfect!

Capitolul 1 : Slow down, that's just the beginnin'.

Totul a inceput ca o zi normala. Alarma a sunat la 7:00 , ca in fiecare dimineata, micul dejun era lasat pe masa din bucatarie, ca mereu si la ora 7:30 telefonu' bazaia ca un tampit, ca deobicei. Singura exceptie era ca prima zi de scoala venise. 10 septembrie.
Cum am mai zis, la 7:00 a sunat alarma, dar, ca o lenesa remarcabila ce sunt, am ignorat-o si mi-am continuat somnul de frumusete pana pe la 7:30 cand a sunat telefonul. Patri. Am raspuns si i-am auzit vocea unei din cele mai bune prietene.
-Mornin', sunshine! Cum ai dormit, cat de perverse au fost visele si cum a fost papa de dimineata? Aaa, by the way, vezi ca in 10 minute sunt la tine, ca sa plecam la scoala.
-Buna dimineata si tie ... Hai ca te astept. Si apropo, visele - mega perverse.
M-am dat jos din pat, atingand parchetul rece cu talpile mele goale. Brr. Apoi am luat-o la goana catre baie, m-am spalat rapid si, ajuns inapoi in camera, mi-am bagat nasul in dulap. Am stat acolo si m-am holbat pur si simplu la haine vreo 5 minute, apoi mi-am ales tinuta perfecta pentru prima zi de scoala.
M-am uitat rapid la ceas. 7:40. Patri trebuia sa ajunga. Mi-am pieptanat parul si l-am lasat sa cada lejer pe spate. Mi-am luat o gentuta si eram gata de plecare. Soneria de la intrare a.. sunat, iar eu m-am dus sa deschid.
-De cand nu te-am mai vazut! a tipat Patri si mi-a sarit in brate.
Am imbratisat-o strans si m-am uitat la ea.

Parul ei roscat, pe care si eu as fi dorit sa-l am, stralucea. Astazi si-l lasase drept, desi de obicei il tinea in cocuri din acelea foarte lejere. Nu se inaltase foarte mult peste vara, deci tot eu eram cu putin mai inalta decat ea. Hainele pe care le purta i se potriveau ca o manusa, tinand cont ca nu e genul ala de fata foarte skinny. Era potrivita.
Desi, aspectul se schimbase foarte mult, speram sa fie aceasi Patri plina de viata, care pana si pe mine ma oboseste cu energia ei care parca nu se mai termina. Aceasi Patri care isi propune multe, dar reusete putine, aceasi care, pentru iubire si pentru persoana iubita, ar face absolut orice. Cu prietenii.. Sincer, Patri este una din cele mai bune persoane pe care le-am intalnit vreodata. Ne pune pe noi mai presus si uita de ea deseori, desi are momente de egoism si momente in care vrea sa controleze ea totul.
Am iesit in scara de bloc si am dat nas in nas cu inca o persoana draga: Eve. Evelyn.
-Eveeeee! Nu te-am mai vazut de cand s-a terminat scoala, hun.
Ne-am imbratisat strans si ne-am zambit una alteia.
Evelyn s-a inrosit, ceea ce arata ca tot timida a ramas. Despre ea ce sa spun.. Este foarte amuzanta, energica, dar pe Patri nu o intrece nimeni, totusi, si iubeste muzica, dansul si actorie. Aaaa, da. Este cea mai mare fomista pe care am vazut-o in viata vietilor mele. Zici ca e Niall in varianta feminina. Calatoreste foarte  mult, dar nu uita nicodata de noi, prietenele ei. Nu a uitat vreodata sa ne aduca macar o bratara din calatoriile ei.
 Astazi, avea parul ei lung dezlegat si era imbracata cu o rochita alba si lunga, care i se aseza foarte frumos. Machiajul ii facea ochii albastrii sa iasa in evidenta. Banuiesc ca numai orbii nu observa cat de frumoasa poate sa fie fata asta.


Am plecat spre scoala, foarte bucuroase ca ne-am revazut. Fiecare avea un zambet larg pe fata, de ziceai ca abea ne-am casatorit. Eii, whatever, cei care nu ne cunosc sa nu comenteze.
-Deci, in una din cele mai recente calatorii ale mele, a inceput Evelyn, am vazut un tip atat de asdfghjkjl... Il chema Louis si ,Dumnezeule mare, cat de hot putea sa fie!
M-am uitat la ea cu acea privire de "Avem o mica indragostita" , dar apoi mi-am abatut privirea.
-Si, Patri, cum o mai duci cu fashionul? am intrebat eu, stiind cat de mult ii place sa vorbim despre asta.
-Pai, genial, de fapt. S-ar putea sa ma duc in Londra la un fel de facultate de moda.
-Pai si cum, ne parasesti?
-...... Nu stiu. Nu sunt sigura, dar ma rog.
Ajunse in curtea liceului, mi-a sarit in ochi o tipa cu parul brunet. S-a intors si am recunoscut-o pe loc. Ali.  Era printre boboci si presupun ca nu cunostea pe nimeni, asa ca m-am dus si am incercat sa o speri, dar nu mi-a iesit. M-a luat si ea in brate, a treia imbratisare in vreo 10 minute, i like it, si parca nu mai vroia sa-mi dea drumul. Nu era ea foarte timida, dar era genul de persoana sensibila  si iubitoare, de care parca te atasezi imediat. E , pur si simplu, ca un catelus care tanjeste dupa iubire.  In acelasi timp, e geloasa, seducatoare si una din persoanele alea nebune, pe care eu le ador.  Nu mai stiu ce i-am zis si a inceput imediat sa rada. Clar, that's my Ali.
-Aliiii, ce mai face relatia ta cu Niall?
-Pai, ne iubim enorm, chiar daca el nu stie inca.
Ea era cea mai mica din grupul nostru de nebune, avand 15 ani. Patri avea 17, ca si mine, iar Evelyn avea 18.

Chiar, le-am descris pe toate, numai de mine am uitat. Ce sa zic? In primul rand, Harry Styles, Harry Styles, Harry Styles. Sunt innebunita dupa el, tipul asta e absolut perfect. Cu zambetul ala si gropitele lui... Dar cum cred ca toti stim cum arata Harry, ar fii mai bine sa ma descriu pe mine. Well, eu sunt Catti si, like i said, am 17 ani. Sunt cu Patri in clasa, iar profesorii ne urasc pentru chestia asta. Am parul saten,  putin ondulat de la nastere si lung. Ochii nu sunt cine stie. Caprui spre verzi. Am in jur de 1,65-1,70, deci pot sa ma fac fotomodel. Like a boss. Singura parte proasta e ca nu vreau asta. Cateodata sunt timida, dar daca ajungi sa ma cunosti sunt compleeeeeet dusa. La exterior incerc sa ma dau eu cat mai nepasatoare, dar adevarul e ca sunt foarte sensibila. Desi nu mi se pare, lumea zice ca sunt una din acele persoane speciale, pe care le intalnesti o data in viata. Nu prea cred asta, dar sa zicem. Cateodata sunt egoista, dar niciodata nu uit de prietenele mele cele mai bune, pe care, by the way, le iubesc nespus de mult. Parintii mei au divortat cand eu aveam 13 ani, iar acum locuiesc cu tata si cu sora mea mai mica, Anne, care are  14 ani.
Directoarea mi-a intrerupt gandurile, incepand sa strige, ei bine, ce se spune la inceperea fiecarui an scolar. Pe acea sceana improvizata a urcat o tipa foarte draguta. Avea parul negru si ochi caprui si parea genul ala de persoana foarte saltarete.
-Anul acesta avem o noua colega! a anuntat directoarea. Numele ei este April si sper sa o primiti cum se cuvine, pentru ca merita. Acum sa o lasam sa spuna cateva cuvinte despre cum e ea.
April s-a apropiat incet de microfon, a privit intrgul grup de copii, care era imens si a inceput:
-Hey, cum a zis si doamna directoare, eu sunt April. Cativa dintre voi m-ati intrebat cati ani am. Ei bine, e doar un numar, asa ca ramane secret, nu conteaza asa de mult. Imi place sa zambesc si sa imi provoc prietenii. Ce-a fii viata fara distractie, fara rasete, fara April? Si cui nu-i place de mine, asta e.  Umm, ce sa mai zic? Imi place extrem de mult teatrul, imi place sa fiu pe scena, sa le luminez fiecare minut persoanelor care ma privesc in timp ce imi fac treaba, iar visul meu este, normal, cinematografia.   Aaa, da, for 1D fans, Zayn este al meu. E pur si simplu..Este aidoma unei rafale de vant ce vine si`mi imprastie tot scenariul vietii peste cap.E incredibil si magic.E ceea ce iubesc!

La fraza asta,  am inceput toti sa radem, iar April s-a dat, zambareata jos de pe scena.

Presimt ca fata asta o sa intre in grupul nostru. Pur si simplu presimt. 

Dreams do come true : Prolog.

Povestea asta?
N-as putea sa o descriu amanuntit, pentru ca atunci ar strica tot farmecul. Daca stii, pentru ce sa mai citesti? Pentru ce sa mai astepti cu sufletul la gura fiecare parte si sa sari in sus cand apare? Nimic nu e mai bun ca suspansul.
Asa ca, o simpla idee, in mare, cred ca ajunge.
Cum toata lumea e innebunita dupa Londra, normal ca si aici locatia va fii aceasi. Ideea e ca nu permanent. Stiu, acum incepeti sa va puneti intrebari si sa ma injurati in gand. Chill, o sa aflati pe parcurs.
Cum era de asteptat, One Direction vor fii si eu prezenti. Pe langa ei, alte vedete, poate nu asa de cunoscute, dar totusi.. Vedetele sunt vedete, iar cine stie, stie.
In general, se va vorbi despre 5 fete, ajunse din mica Romanie in Londra, unde nici nu banuiesc ce le asteapta.
Faima, de care, actually, nu vor sa aiba parte, apare peste noapte, iar viata le este schimbata complet. Se desprind complet de Romania si devin londoneze one hundrer per cent, fara sa stie ca in tot acest timp, ceva nelalocul lui se intampla "acasa".
Ca in orice alta poveste de succes, exista cinci povesti de dragoste, dar nu totul este roz.
Si cum altfel ar putea functiona daca nu ar fii spusa chiar de mine? Catti.