Capitolul 2: Didn't we meet?

Despartindu-ne de celalalte fete eu si Patri am pornit-o spre sala de clasa, pentru acele adunari "de colegi" din prima zi de scoala. Pe culoar am trecut pe langa doi tipi atat de asdffghjjkl. Unul avea parul cret si niste ochi maaaaari albastri, in care pur si simplu te pierdeai, iar celalalt.. Sincer, nu l-am studiat foarte bine pe celalalt din cauza ochilor aia superb de imensi.
Am ajuns in clasa si, cum era de asteptat, galagie la maximum. Diriga' statea nepasatoare la cadra si probabil astepta sa ajungem toti. Am zarit o fata cu parul blond, care statea cu spatele. Mi s-a parut foarte cunoscuta. Am stat vreo 5 minute sa ma gandesc si mi-a cazut fisa. Deea. Si-a intors pentru o fractiune de secunda capul si nu am mai avut nici cel mai mic dubiu. Dar ce cauta ea aici? Nu era la alta scoala, care era tocmai in celalalt capat al Bucurestiului? M-am dus tinta la ea si am batut-o incet cu degetul pe umar.
-Sistah! Nu credeam ca o sa nimeresc in clasa cu tine! mi-a zis ea foarte zambitoare.
-Bitch, cum de nu mi-am zis ca te muti? Tocmai mie, eu care te iubesc asa de mult, Dee?
-Scuze. I forgot, a zis rosind.
Ne-am imbratisat strans si, pana la urlma, cu chiu, cu vai, ne-am dat drumul. Patri  statuse langa mine in tot acest timp fara sa spuna nimic deoarece ea nu o cunostea pe Andreea.
-Patri, ea e...
-Deea, a zis incet ma' redhead.
-O cunosti? am intrebat eu, surprinsa.
-Nu, not really. Dar te-am auzit cum i-ai zis "Dee" si am banuit.
A urmat o scurta pauza, in care nimeni n-a mai scos nici cel mai mic cuvintel.

-Okey, cred ca e timpul sa-mi fac prezentarea. Numele meu e Andreea, dar prietenii imi zic Deea, dupa cum bine stii. .Sunt o fire sensibila, amuzanta si prietenoasa. Cateodata, fac chestii cam periculoase, ca sa zic asa, dar niciodata n-am patit nimic rau. Mi-e cam frica de inaltimi, insecte si intuneric. Sunt genul de persoana care isi schimba look-ul foarte des si urasc oamenii falsi. Umm ... Nu renunt la visele mele, nici de-ar fii sa mor. Poate ca par imposibile, dar nu sunt. Everything's possible. Si restu' o sa le descoperi tu pe parcurs. Incantata de cunostinta, Patri.

-La fel.

Am mai vorbit toate trei una, alta, dar diriga a inceput sa turuie despre orar si de-astea. Sincer, nu am fost foarte atenta. Nu puteam sa mi-l scot din cap pe tipul cu ochii albastrii. I mean.. Ce naiba? Nici nu stiu cum il cheama si totusi, mi se pare foarte cunoscut. Whatever.

S-a terminat tot discursu' ala din care n-am ascultat nici macar un sfert si am iesit pe coridor. Singura, de data asta. Eram pur si simplu.. deprimata. Habar nu am de ce, dar asta era ceea ce simteam and you can't stop feelings, even if you kill yourself. 

M-am uitat ceva mai atent la persoanele de pe coridor si ce sa vezi? Le genius tip imbratisandu-se cu o fata. Sincer, era foarte frumoasa. Poate mai frumoasa ca mine. Nu, nu poate, sigur. Din nou, ce naiba? Nu-l cunosc si deja fac urat cand il vad cu alta? 

Okey, calm down, calm down, calm down. Poate e sora lui. Sau o prietena foarte buna. Nu i-am vazut sarutandu-se, ceea ce ar trebui sa ma opreasca din suspiciuni. Dar neee, cand Catti se indragosteste, se indragosteste.

Deci nuuuuu. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu ma indragostesc si de data asta. Nu imi pierd noptile si de data asta, plangand. Nu.

Dar.. Tipul asta. Era mult prea perfect ca sa fie adevarat. Mult prea perfect pentru lumea asta, mult prea perfect ca sa se uite la mine vreodata.

Am fugit in baie si m-am asezat in fata oglinzii, incercand sa zambesc. Dupa 10 minute de exersat un zambet cat mai credibil posibil m-am intors spre usa si am dat sa plec. 

Si, fix in coridor, am gasit pe cineva la care chiar nu ma asteptam. Oooo, perfect. Absolut perfect!