Capitolul 8: We can't back down.

Dupa vreo doua ore de misunat prin toate magazinele posibile, ne-am oprit la o masa la Starbucks.
-Du-te tu si comanda! i-am zis lui Eve.
-Dar..dar.. Imi e lene. April?
-Ok, ma duc eu, a indrugat April uitandu-se urat.
Patri se tot uita in punga ei de la Bershka, cu o vizibila urma de ingrijorare. Am ridicat o spranceana in semn de intrebare, iar ea a inceput:
-Crezi c-o sa-i placa lui Liam?
Am bufnit in ras si mi-am dat  ochii peste cap.
-Normal c-o sa-i placa. Doar o porti tu, am zis cu un cheeky smile.
Ea a zambit, aratandu-si gropitele si si-a intors privirea spre April care inca statea la afurisita aia de coada interminabila.
Ne-am mai omorat timpul pana a ajuns si 'fata cu bauturile' la masa.
-Erm, deci, cand plecam? In 4 zile , parca? am intrebat eu.
-3. Dar de ce, ti-e cumva dor de Harry?
-Uhh, no.
Actually, da. Nici nu pot sa stie cat te mult imi lipsteste baiatul asta. M-am certat atat cu el si nu l-am lasat sa se apropie de mine..Nu l-am lasat sa faca nimic, dar, totusi, imi lipseste enorm.
-Ce ai?
Am mai gandit putin pana cand mi-am dat seama ca Patri vorbea cu mine.
-Cum adica ce am?
Ce sa am? Cineva l-a adus pe tipul cu ochi albastrii in discutie.
-Pari..pierduta.
-Nu, nu, sunt bine. Serios sunt. Doar ma gandeam la cand o sa ajungem in Londra, am mintit eu.
Minciuni peste minciuni. Perfect. Practic, doua ore de shopping trebuiau sa ma binedispuna, si asta se si intmplase..Pana la conversatia asta tampita.
Fetele se uitau la mine ciudat , asa ca am incercat sa schimb mai repede subiectul.
-Erm, cum o fii liceul in Anglia?
-Spune o data, mi-a trantit April.
-Ce sa spun ?
-Cum o fii liceul in Anglia? m-a imitat ea pitigaiat. Incerci sa aduci vorba despre altceva. You know, te cunosc destul de bine. Deci, ca sa revin cu intrebarea, ce ai?
-Ii lipseste un anumit tip.. a complet Eve foarte incetat, ca sa n-o aud. Fail. I did.
-Nu-mi lipseste niciun anumit tip! am tipat, incat toti de acolo s-au uitat la mine, pana si body-guardul din hol. Ok, scuze. Nu-mi lipseste niciun tip, am reluat mai incet.
-Then?
-Then ce? Nu am nimic. Vorbesc serios, nu inteleg de ce nu ma credeti...
-Pentru ca te cunoastem, duh! a zis Evelyn, dandu-si ochii peste cap.
-Ok, bine, so, uhm.. Okey. Erm, so..am inceput.
-Ai de gand sa spui azi sau tre' sa-mi aduc patura aici pentru peste noapte? a intrebat April.
-Bine! Imi lipseste. Na. Happy now?
-Nu, nu inca. Il iubesti?
-Ha?
-Il iubesti? a intrebat ea, accentuand cuvintele.
-Uhh.. Cred.
"Duuuuh!" a soptit Evelyn.
Uhm, whatever. Urmatoarele patru zile nu a fost nimic interesant. Teme, scoala, somn, scoala, somn, teme si asa mai departe.

25 septembrie. Bine ai venit! Ziua care  o sa-mi schimbe complet viata. Ma mut in Londra, cu cele mai bune prietene, intr-o casa mai mult decat frumoasa si, cel mai important, in Londra sunt..Anumite persoane. Persoane foarte importante.  Pentru noi toate.
Mi-am luat trolerul urias, geanta de mana si inca vreo trei genti mari de voiaj si le-am pus in hol. Hai, serios, plec in Londra pentru muuult timp, trebuie sa-mi golesc toate dulapurile, cu cosmetice, haine, genti si alte chestii mai putin importante. Pana si ursuletul de plus e pe undeva inghesuit. Dragutul si scumpul meu ursulet de plus. A, da si toate posterele adunate de-a lungul timpului cu One Direction, Justin Bieber, Cher Lloyd, Demi Lovato si Little Mix. Marile mele iubiri.
Cum m-a vazut in hol, mama s-a uitat putin dezamagita la mine.
-Iti lasasem niste pere taiate la tine in camera.. Credeam ca iti plac...
Era clar ca  incerca sa ma rasfete inainte sa plec. Si adevarul e ca ma simteam foarte vinovata si trista ca am uitat sa mananc perele, pline de dragoste, care mi le taiase mami.
Am fugit la mine, am luat castronasul de pe birou si pana cand am ajuns inapoi in hol, deja terminasem tot.
-Au fost cele mai bune pere ever, am zis si i-am zambit afectuos.
A afisat un zambet enorm si m-a luat in brate.
-Sa te distrezi acolo! Dar sa nu uiti sa inveti. Si, voiam sa-ti mai zic ceva. Tipul ala..Harry, care a venit la noi acum o saptamana era, sincer, foarte dragut. Pretuieste-l. Merita, a zis inca tinandu-ma strans in barte.
-Asa o sa fac. In legatura cu tot. Te iubesc, i-am zis apucandu-ma toate emotiile si venindu-mi sa plang.
O-s fii avut eu 17 ani, dar mama e mama. E persoana care mi-a dat viata, care m-a ingrijit, care mi-a daruit toata dragostea ei, care s-a sacrificat si care a indurat cele mai crunte dureri pentru mine. Si n-am cum sa nu o iubesc.
-Si eu te iubesc, Catti. Sa ai grija de tine! a completat ea.
Ii simteam in voce durerea, dar, na..Asta e, trebuie sa cresc, sa ma maturizez si sa-mi iau zborul. Cam asa decurge viata, in linii mari. Nu spun prostii, nu?
Mi-am luat la revedere si de la tati si de la Anne si am plecat spre aeroport cu un taxi.
Ramasese sa ne intalnim toate la 11.00 la intrarea din fata. Mi-am scos telefonul si m-am uitat la ceas : 10. 55. 5 minute, serios?  Fetele astea stiu sa pretuiasca timpul, nu gluma..
-CATTI! am auzit din spatele meu.
M-am intors pe calcaie si m-am bucurat sa vad o fata familiara.
-Ali!
Ne-am luat in brate si am auzit-o suspinand.
-Heii, stai..am zis cu o voce usor franta, si pe mine ma doare, dar mergem in Londra. L-O-N-D-R-A! E orasul viselor noastre, de ce sa fim triste cand putem, la fel de bine, sa fim fericite? Come on, keep your head high!
Din spatele nostru, au aparut si celelalte trei 'fufe'. Ma rog, pe care le iubesc enorm, April, Evelyn si Patri.
Au zis un "Heii!" in cor, iar eu cu Ali le-am raspuns. Ne-am adunat toate bagajele si my god, erau o multime. Fetele atea isi luasera toata casa cu ele? Uhm, vorbesc eu, cea cu cele  mai multe bagaje.
Biletele le aveam cumparate deja, deci doar am verificat ca fiecare sa il aiba.
Ne-am intors fata spre poarta de intrate si pe mine, una, m-au trecut fiorii. Era un aeroport imens, probabil cel din Anglia era 'si mai imens'. Si plecam. Adica, chiar plecam. Nu mai era un vis sau imaginatia mea, de data asta nu era nimic fake.
***
Am urcat pe scara avionului. Ne-am asezat la locurile noastre si am aruncat ultima privire melancolica pe geam. Pa, pa, Narnia. Imi pare bine ca..ca.. Am trait aici. Multi ani...Kind of.
Avionul a inceput sa se miste, apoi a venit zdruncinatura de decolare si, uite-ne plecate. Living our dream. (: